Fara titlu

Cand stai si te gandesti ce este viata? Ce este tot ce te inconjoara? Nu stii...
Cand esti surprins de lumina aceea care te urmarea de mult timp stai si te gandesti ce se intampla, esti singur cu tine insati si nu stii ce sa fac. Te gandesti la tine, la lumina care te urmareste si pe care o asculti. Asculti si asculti...
Realizezi ca nu este nimic, numai imaginatia ta, iti spune “Uita-te in jur, ma vezi, ma auzi, iti este bine, de ce mai ai nevoie si de restu’ ?” Si tu te gandesti si spui “ Pentru ca doare sa vezi...” Nu mai ai cuvinte sa spui. Este dureros, si nu stii ce sa spui, in timp ce eu invat sa spun ca ma doare.
Nu iti dai seama ca am nevoie de tine, de restul lumii care la un inceput, acel inceput care nu mai e, ca acuma e sfarsitul, ma faceati sa rad, sa zambesc dar nu mai sunteti in lumea ati plecat nu va mai pasa. De ce? Mie greu sa uit ceva care imi pateaza sufletul cu o mangaiere care ma duce departe cu gandul.
Logic nu iti dai seama, dar.. ?
Ce inseamna tot? Ce inseamna sa traiesti, sa mananci, logica? Dragostea. Iti spune ceva dar nu poti sa iti dai seama, nu pot sa descifrez ce imi zice, e rau, sa nu ai dragoste de partea ta, sa nu fi dragit si iubit de acea persoana...
Vreau doar sa ajung departe unde nimeni nu ma poate auzi, sa strig cu toata fiinta mea, cat de tare posibil, ca vreau sa stiu si eu ca restul ! E greu, si nimeni nu te ajuta. Stand acolo singura, imi pot da seama ca nu am pe nimeni care sa ma imbratisese, sa ma inveseleasca, dar am muzica sufletului meu care ma ajuta sa imi deschid ochii spre alte lumi, lumi mai insorite, unde soarele mereu apune cu ochii pe el, unde lacrimile sunt numai fericite.
Dar, cand ti-am vazut prima oara chipul fara grji si zambaret, mi-am dat seama ca tu esti, tu esti cel pentru care imi voi pune inima in coltii lupului. Credeam ca soarele infloreste in ochii tai, acei ochi care mereu imi arunca o privire mereu intrebatoare, in care ma vad eu. Stele si luna stralucesc in urma ta, lasi o urma care dispare doar in inima celui caruia nu ii pasa, dar mie, mie imi pasa de chiupul tau, chipul tau...
Ai disparut, nu pot sa cred. Soarele nu mai este, ploua, tu mereu ma faceai sa zambesc chiar daca eu plangeam. Nu as putea avea ziua de ieri niciodata, si regret ca nu mai esti.
Fara tine. Nimeni nu stie cum e lumea mea, fara, lumina soarelui, fara urma de luna, fara stele, fara viata.