Ce simti cand esti singur si fara siguranta de a fi undeva unde te simti bine? Simti durerea care trece prin tine ca niste tunete intr’o furtuna:repede luminand calea ta, speriand si arzandu’ti privirea. Golul pe care aceasta durere ti’l provoaca e mare si se mareste pe zi ce trece, ramane distrugandu’ti inima si sufletul care tanjesc dupa acea amintire care te tine cu gandul departe si cu durerea in tine.

Gandurile imi zboara departe, acele amintiri care ma rod pe dinauntru.Visurile imi aduc imaginea lui, a ta, in fata mea. Te privesc in fiecare vis ca si cand ar fi ultima data, trezindu’ma imi dau seama ca tu ai fost doar un vis, chipul tau, ochii tai, zambetul, au fost doar un vis. Tu existi. Dar nu stii ca eu simt ceea ce simt.

Lacrima curge usor pe obrazul meu rozaliu, cu urme negre de la rimel, dar continutul lor, durerea, singuratatea pe care ele le poarte sunt grele. Greu de suportat. Durere inimaginabila. Fara cuvine.
Ma ascund in urma amintirilor, inchizand ochii sperand ca te voi vedea in unele din visele mele. Lacrimile se aproprie cu fiecare secunda care se scurge, iar durerea din piept se aproprie din ce in mai aproape prin gemete. Gemetele sunt lipsite de viata, lipsite de imaginatie de tot ...

De ce trebuie sa iubim? De ce oamenii trebuie sa isi caute sufletul-pereche, sau sa aiba parte de priviri dure, priviri pline de atractie, pline de dragoste, pline de ceea ce este mai frumos aici, in lumea noastra?
De ce?
Fiecare privire pe care o intalnesc azi o uit maine. Privirile ma dau de gol. Ele sunt cele mai inselatoare. Este greu sa ai priviri si gesturi care arata cum esti de la prima miscare, de la prima vorba si de la prima clipire, fiindca arati ca esti plin de goluri mari la care se adauga un pic de frustrari, certuri si lipsa de energie. Ar trebui sa arate ceea ce esti, ce sunt: energica, plina de viata, cu zambetul larg privind spre tine, cu ochi vioi care rad in ciuda frigului care le provoaca lacrimi, din cauza sensibilitatii la vant, cu un mers de copil, vorbe aiurea, mintea plina de greturi , frustrari facute de parinti, si cu prieteni.

As dori sa privesc lumea din afara ei, fara sa sufar, fara sa rad, fara sa simt. Nu trebuie, nu vreau sa simt ceea ce simt acum, este sfasietor, teribil de suportat, iar eu sunt doar o copila care nu stie cum sa se mai agate de acele visuri si amintiri pe care le pastreaza in locurile cele mai sensibile ale sufletului ratacit in inima stransa intr’o punga plina de durere.