Iar, iar si iar... Mereu...

Sunt intr’o lumina care ma cuprinde pe la spate si imi aduce aminte de acele putine momente cand eram cu tine, la tine in brate...
Daca stai se te gandesti mai bine “noi” niciodata nu am fost “noi”. Nu am fost “noi” pentru ca tu ai incercat doar sa vezi cum e sa fim doar “noi” nu ti’a placut si ti’ai dat drumul de pe drumul care ducea spre marea albastra cu valuri de perle aurite de lumina soarelui care te faze sa zambesti in fiecare zi cand esti la mine in brate. Eu? Ce s’a intamplat cu mine? Ca sa vezi: eu am ramas pe acel drum, dar acel drum nu mai este senins si nu mai duce spre acea mare. Acel drum nu mai exista. Eu sunt singura pe ramasitele acelui drum, ramasite deoarece tu mai parasit si acel drum e facut pentru asa zisii “noi”, dar cum m’ai parasit si am ramas singura pe acel drum normal ca acel drum normal ca acel drum sa distrus...
Am ramas doar eu acuma. Pe cont propriu. Ma gandesc mereu la acele momente. Nicioadata nu m’am simtit mai bine decat la tine in brate si cand ti’am simtit corpul si mirosul lui aparte credeam ca am ajuns in al 9’lea cer, dar nu era al 9’lea cer, si erau doar bratele tale care ma tineau stranse si nu imi dadeau drumul doar cand vroiam eu. Eu nu vroiam sa plec de acolo pentru ca acolo ma simteam ca acasa, si nicaieri nu e mai bine decat acasa. Dar aceea casa s’a daramat odata cu plecarea ta din viata mea. Tot ce aveam eu nevoie erai tu. Tu ai conceput ceva dar fara sa stii ce este, mai lasat pe mine sa “ma arunc” fara nicio problema pentru ca tie nu iti pasa “cum ma arunc” sau “cat de adanc ma arunc” pentru ca nu iubeai.
Zilele care au trecut au fost cele mai grele decand ma stiu, sincer, fara tine in viata mea e asa de simplu totul, dar eu nu vreau sa fie asa de simplu, vreau sa fie complicat sa iubesc si sa stiu ca cineva tine cont de iubirea pe care o dau. Zacand singura in patul cel rece din camera mea, care parca era un frigider , in care eu plangeam si tanjeam dupa tine ... Uitadu’ma in trecut la “noi” cand eu stateam linistita la tine in brate , avand fluturasi in burta si u zambet inocent pe fata , am izbucnit in plans intreband “De ce?”, “Ce am facut rau?”, “Nu mi s’a mai intamplat asa ceva niciodata...”.
Sa fi o fata cu inima facuta praf nu e chiar asa de usor, imi imaginam cand eram mica sa fiu asa , dar cand am ajuns la aceasta etapa imi pare rau ca m’am indragostit de tine, tu care nici nu iti pasa de persoana mea, tu care nu ai vazut cum plangeam uitandu’ma la tine.

Iar, iar si iar pentru ca nu exista clipa si minut in care sa nu ma gandesc la tine, si sa regret ca am fost asa cum am fost si...

Mi’am pierdut o mare parte din mine daruinduti’o tie, acuma o vreau inapoi, dar cea mai ramas in mine nu o accepta pentru ca acea parte e inca indragostita de tine iar eu sunt singura si parasita incercand sa ma pregatesc pentru ceva foarte important in viata, iar tu m’ai facut sa fiu ceea ce sunt acuma fara chef de nimic si fara viata...
Mie dor sa fiu iar acea fata care mereu zambea, radea si se distra in orice situatie. Dar acuma nu mai sunt acea fata, si mereu o sa imi aduc aminte de ea cu regret pentru ca am pierdut’o cand m’ai lasat singura pe acel drum. Acea fata rataceste spre lumea fericirii, spre lumea sperantelor dar nu poate iesii din cauza asta...

Mereu o voi cauta, dar mereu va fi chiar langa mine , pentru ca ti’am daruit’o tie si tu nici nu stii ca e la tine...

Lumea pura a copilariei

Esti doar tu. Este vorba doar de tine. Gandeste-te.
In fiecare zi, in fiecare noapte, in fiecare minut, in fiecare secunda, tu esti plin de viata. Copil, asta esti tu. Atat de simplu si pur, ca si izvorul din munti. Linistit , dar plin de viata, simplu, dar atat de incurcat , iti doresti orice.
Visezi ganduri adormite care invie cand tu te trezesti. Tot ce ai in cap, trebuie sa faci. Esti un simplu copil, asa de pur si gingas.
Cand esti copil esti fara ganduri rele, doar cu gandul sa nu te prinda ceva monstru din imaginatia ta.
Te gandesti in fiecare dimineata” Mai ce bine era cand eram mica, fara griji, cu multa ciocolata, la furat de cirese, cu prietenii seara in parcuri la bancuri, jocul “ascunsea” in fiecare zi. Fiecare zi era perfecta fara pic de grija.”
Lumea copiilor nu poate fi regasita dupa ce ai plecat de acolo, ai plecat fericit ca vei deveni adolescent. Nu e frumoasa lumea fara copilarie, vrei sa te intorci inapoi, vrei sa fi copil mic de opt anisori. Lumea este lor,a copiilor, este asa de pura si sensibila. Toti zic ca daca esti mic nu ai pic de viata si distractie. Eu gandesc in felul urmator: sa fii copil si sa traiesti in lumea pura a copiilor inseamna sa traiesti, de aici viata ta incepe, incepi sa prinzi idei, sa inveti anumite lucruri despre viata. Nu as putea incepe viata fara aceasta copilarie.
Un copil este ceva care nu trebuie”aruncat, stricat”, mai ales viata copiilor este cea mai importanta. Cadn esti mic nu iti dai seama ce se intampla in jurul tau, ai doar cercul pe care l-ai creat si atat. Iti place sa fii copil, stii asta, pentru ca este simplu: nu ai nimci de facut decat sa fi un copil.
As vrea sa am un vis. Acel vi as vrea sa fie despre mine si ei. Copii sa fim in acel vis. Copii care alearga pe campuri pline cu mac. Sa stau iar sa ma simt libera. Eram doar un copi. Acea copilarie nu mai e, s-a dus, din pacate, mi-a fost furata de adolescenta.
Adolescenta este un pas mai mare al copilariei, dar unul mai dur. Le poti compara. Adolescenta este grea, nu poti face, nimic, vrei sa fi singur, dar sa fii cu cineva sa te ajute cu vorbele sa te imbratisese, dar acel cineva nu e langa tine pentru ca nu era timp. Cand esti copil, este totul frumos. Ai nevoie de mama ta, sa te inveleasca cu plapuma, sa iti ureze noapte bune, sa te duca la scoala si sa te pupe inainte sa intri in clasa, toate acestea le ai cand esti copil. Restul e tacere.
Copilaria, este foarte usor de furat. Daca as putea sa mai fiu inca o data un copil as profita din plin, de as avea sperante...
Asadar, copilaria este plina de vinse, de sperante, de iubire, de distractie. Nimic altceva, totul este simplu, o simplitate cu o atata puritate nu vei gasi niciunde decat in inima unui copil...

Fara titlu

Cand stai si te gandesti ce este viata? Ce este tot ce te inconjoara? Nu stii...
Cand esti surprins de lumina aceea care te urmarea de mult timp stai si te gandesti ce se intampla, esti singur cu tine insati si nu stii ce sa fac. Te gandesti la tine, la lumina care te urmareste si pe care o asculti. Asculti si asculti...
Realizezi ca nu este nimic, numai imaginatia ta, iti spune “Uita-te in jur, ma vezi, ma auzi, iti este bine, de ce mai ai nevoie si de restu’ ?” Si tu te gandesti si spui “ Pentru ca doare sa vezi...” Nu mai ai cuvinte sa spui. Este dureros, si nu stii ce sa spui, in timp ce eu invat sa spun ca ma doare.
Nu iti dai seama ca am nevoie de tine, de restul lumii care la un inceput, acel inceput care nu mai e, ca acuma e sfarsitul, ma faceati sa rad, sa zambesc dar nu mai sunteti in lumea ati plecat nu va mai pasa. De ce? Mie greu sa uit ceva care imi pateaza sufletul cu o mangaiere care ma duce departe cu gandul.
Logic nu iti dai seama, dar.. ?
Ce inseamna tot? Ce inseamna sa traiesti, sa mananci, logica? Dragostea. Iti spune ceva dar nu poti sa iti dai seama, nu pot sa descifrez ce imi zice, e rau, sa nu ai dragoste de partea ta, sa nu fi dragit si iubit de acea persoana...
Vreau doar sa ajung departe unde nimeni nu ma poate auzi, sa strig cu toata fiinta mea, cat de tare posibil, ca vreau sa stiu si eu ca restul ! E greu, si nimeni nu te ajuta. Stand acolo singura, imi pot da seama ca nu am pe nimeni care sa ma imbratisese, sa ma inveseleasca, dar am muzica sufletului meu care ma ajuta sa imi deschid ochii spre alte lumi, lumi mai insorite, unde soarele mereu apune cu ochii pe el, unde lacrimile sunt numai fericite.
Dar, cand ti-am vazut prima oara chipul fara grji si zambaret, mi-am dat seama ca tu esti, tu esti cel pentru care imi voi pune inima in coltii lupului. Credeam ca soarele infloreste in ochii tai, acei ochi care mereu imi arunca o privire mereu intrebatoare, in care ma vad eu. Stele si luna stralucesc in urma ta, lasi o urma care dispare doar in inima celui caruia nu ii pasa, dar mie, mie imi pasa de chiupul tau, chipul tau...
Ai disparut, nu pot sa cred. Soarele nu mai este, ploua, tu mereu ma faceai sa zambesc chiar daca eu plangeam. Nu as putea avea ziua de ieri niciodata, si regret ca nu mai esti.
Fara tine. Nimeni nu stie cum e lumea mea, fara, lumina soarelui, fara urma de luna, fara stele, fara viata.